De la 1 ianuarie 2019, toate primariile din Romania au obligatia de a asigura colectarea separata pentru hartie, metal, plastic si sticla din deseurile municipale, conform Ordonantei de Urgenta 74/2018 pentru modificarea si completarea Legii 211/2011 privind regimul deseurilor.

Modificarea legislativa vine in contextul in care, Romania, in calitate de stat membru al UE, trebuie sa respecte angajamentele Guvernului luate in fata Comisiei Europene privind adoptarea unor instrumente legate de economia circulara precum „plateste pentru cat arunci”, „raspunderea extinsa a producatorului” sau „contributia pentru economia circulara”.

In acest context, autoritatile locale implementeaza noi indicatori de performanta pentru serviciul public de salubrizare, dar si noi penalitati in cazul in care operatorul nu va indeplini acesti indicatori.

Astfel, valoarea minima a indicatorului pentru 2019 este de 40% privind colectarea separata a deseurilor municipale (hartie, metal, plastic si sticla), 50% pentru 2020, 60% in 2021 si 70% incepand cu 2022.

Un efort al autoritatilor firav, incomplet si partial eronat in opinia specialistilor, in comparatie cu adevaratele provocari atunci cand vine vorba despre traditionala problema romaneasca de gestionare a deseurilor.

Acestia puncteaza cateva aspecte esentiale pentru care salubritatea din Romania nu va putea fi revolutionata intr-un an, astfel incat 50% dintre deseuri sa ajunga a fi reciclate din 2020, evitandu-se, in acest fel, procedura de infringement si plata penalitatilor ce pot ajunge pana la 100 de milioane de euro.

Sisteme de Management Integrat al Deseurilor (SMID) nefunctionale

In perioada de preaderare a Romaniei la Uniunea Europeana, una dintre conditiile de aderare o reprezenta un Plan de Gestionare a Deseurilor, plan realizat la conditiile existente in Romania anului 2006 si luat ca o referinta pentru elaborarea planurilor regionale.

Acest plan era menit sa pregateasca exact tintele de reciclare. S-a incasat peste 1 miliard de euro pentru punerea in functiune a Sistemelor de Management Integrat al Deseurilor atat din fonduri europene contractate in perioada 2007-2013 cat si din cele bugetare. Si totusi, gunoiul Romaniei zace sub cele 32 de SMID-uri nefunctionale la aceasta ora, cu exceptia a 2 dintre ele care sunt partial operationale.

Ori, gestionarea deseurilor din Romania se bazeaza pe urnirea unui sistem aproape imposibil de urnit din cauza problemelor diversificate cu care se confrunta la aceasta ora aceste SMID-uri, cele mai multe dintre ele fiind departe de stadiul de finalizare.

Din punctul nostru de vedere, in acest moment exista solutii mult mai eficiente pentru gestionarea deseurilor, dar de frica pierderii banilor europeni, Romania insista sa implementeze un master plan, care din start nu a fost realizat eficient.

In acest punct, autoritatile contractante din Romania isi doresc doua lucruri: de a nu rambursa fondurile catre Uniunea Europeana si de a ocoli raspunderea. Practic, Romania a avut la dispozitie 10 ani sa faca ceva, insa pare ca acestia nu au fost suficienti, acum a aparut starea de urgenta, iar totul se face pe repede inainte, este de parere Silviu Dumitrescu, Managing Director Saubermacher Romania.

Legi facute pentru stat, nu pentru reciclat

Toti specialistii din domeniu sunt de acord ca fara colectarea selectiva a deseurilor municipale nu pot fi atinse tintele de reciclare, insa modalitatile propuse de legiuitor prin OUG 74/2018 duc, practic, la falimentarea firmelor de salubritate din Romania si nationalizeaza piata deseurilor.

La ultimele licitatii organizate pe final de an, conditiile impuse operatorilor de salubritate au fost pe baza de obligatii si penalitati unilaterale. Nu mai exista raspunderea legala asumata de ambele parti, respectiv, fime si autoritati contractante, nu mai exista echilibrul contractual.

Pe hartie, tintele de reciclare si penalitatile aferente pentru neatingerea lor revin in responsabilitatea Unitatilor Administrativ Teritoriale (UAT).

In practica, autoritatea contractanta vine cu o anexa la contract si imputata operatorului numita „indicatori de performanta”.

In cazul in care nu indeplinesti acei indicatori, esti pasibil de plata penalitatilor in cuantumul stabilit de autoritate, care sunt mai mari decat cele care trebuie platite de UAT-uri, in cazul neatingerii obiectivelor de reciclare. Mai simplu spus, tintele de reciclare se transfera sub denumirea „indicatori de performanta” in responsabilitatea firmelor de salubritate sub mentiunea ca operatorul trebuie sa duca la indeplinire contractul exact cum scrie intr-un master plan depasit de vremuri.

Reciclarea cu mainile goale, fara infrastructura necesara va atrage o operare ineficienta si costuri mari, penalitati pe masura pentru operator si, eventual, incapacitatea de plata pentru UAT-uri. Iar o societate comerciala nu poate opera in pierdere.

Dar chiar si in scenariul cel mai fericit posibil in care toate lucurile functioneaza, se colecteaza selectiv si exista suficiente deseuri reciclabile, o alta problema majora apare la orizont, cea a valorificarii acestora, adauga Silviu Dumitrescu.

Autoritati locale care nu se inghesuie sa rezolve problema

Lipsa de interes a autoritatilor locale chiar si in al 12-lea ceas, se afla, de asemenea, in topul motivelor pentru care Romania sta pe munti de gunoaie.

Cel mai recent exemplu practic este tariful ce trebuie modificat conform Ordonantei de Urgenta 74. In toate localitatile in care prestam servicii de salubritate am depus din timp documentele de majorare si fisele de fundamentare.

Ele au fost aprobate de toate primariile, mai putin de municipiul Sighisoara, acolo unde modificarile nu au fost incluse pe ordinea de zi la timp.

Solicitari de clarificari am tot primit, aceleasi in majoritatea cazurilor, doar pentru a tergiversa introducerea tarifelor spre aprobare.

Se incearca remedierea situatiei pe ultima suta de metri cand populatia din Sighisoara risca sa ramana fara serviciul de salubritate. Lipseste, de asemenea, simtul civic si proactiv al populatiei.

Romania este lider european, in sens peiorativ, in ceea ce priveste cantitatea de mancare irosita, romanii aruncand aproximativ 60% ca fractie biodegradabila, in timp ce in Austria fractia biodegradabila aruncata de populatie este de 25%.

In cazul in care populatia, in special urbana, nu ar mai cumpara atat de multe alimente, ar scadea atat cantitatea de gunoi cat si costul de salubrizare, precum si o scadere a costului de achizitie, care s-ar traduce printr-o economie pentru populatie.

Nu mai vorbim de faptul ca se arunca peste tot la intamplare sau pe jos, chiar si cu recipientul de colectare in fata, conchide Silviu Dumitrescu.

In Romania se genereaza anual 6 milioane de tone de deseuri, ratandu-se, astfel, an de an o afacere uriasa bazata pe reciclare si estimata la 2 miliarde de euro. Un potential pe care, inclusiv Comisia Europeana ne indeamna sa-l exploatam la maximum de peste 10 ani incoace.

De altfel, potrivit conceptului de economie circulara, deseurile ar trebui sa reprezinte o resursa extrem de importanta din punct de vedere economic, si nu o povara.

Raportul preliminar de avertizare eliberat la sfarsitul anului trecut de Comisia Europeana, in schimb, arata ca povara Romaniei e atat de mare incat va rata cu brio tintele de reciclare.

De aceea, in perioada urmatoare se anunta vizite la nivel inalt intre reprezentanti ai Comisiei si autoritati locale, nationale si regionale pentru a discuta despre … oportunitati si provocari.

Sursa: business24.ro