O cutie de lapte se descompune în 5 ani. Un şerveţel umed în 800 de ani, iar sticlele şi peturile niciodată. Cu toate acestea, încă nu reciclăm suficient. De opt ani, cifrele sunt aceleaşi. Nu depăşim pragul de 14% din totalul deşeurilor. Totuşi, autorităţile nu au implementat încă sistemul „Plăteşti pentru cât arunci”, prin care ar trebui să fie încurajată colectarea selectivă, iar mai apoi reciclarea.

Sticle, plastic, aluminiu, hartie sau elipamente electronice. Toate ajung de obicei în coşurile noastre de gunoi alături de alte deşeuri biodegradabile.

Numai că legea ne interzice acest lucru şi ne spune că ele ar trebui să fie colectate separat. Şi chiar dacă de cele mai multe ori, infrastructura nu ne ajută, soluţii există.

Chiar dacă la bloc nu aveţi o ghenă separată pentru aceste deşeuri, puteţi să le duceţi într-un hipermarket. Cele mai multe au acum zone de colectare selectivă.

Până anul viitor, primăriile trebuie să asigure localnicilor ghene de colectare selectivă, atât pentru deşeuri uscate, cât şi pentru cele umede. Acolo unde există, oamenii au învăţat să recicleze.

Şi marile companii caută soluţii. În unele dintre clădiri nu există etaj fără un recipient pentru colectarea deşeurilor reciclabile. La fel şi în unele instituţii publice.

Un alt deşeu periculos pentru mediu este uleiul rezidual. Un singur litru aruncat în canalizare poluează un milion de litri de apă, cantitatea necesară unui adult pentru a supraviețui timp de 14 ani.

De aceea nu trebuie aruncat în chiuvetă sau la gunoi. Cel mai uşor este să-l duceţi în punctele de colectare amenajate în benzinării. De altfel sunt şi firme care plătesc pentru acest deşeu.

Rata rata de reciclare a deșeurilor în România stagnează de 8 ani la 14%. Până în 2020, Comisia Europeană ne-a impus un obiectiv de 50%. Altfel, România poate plăti amenzi şi de 1 milion de euro pe zi.

observator.tv